Grasa si proasta by Rodica Ojog-Brasoveanu

Author:Rodica Ojog-Brasoveanu
Language: eng
Format: mobi
Tags: ro
Published: 2010-09-18T21:00:00+00:00

***

Mia îşi "isprăvise capul!" — machiaj, coafură, cercei — şi acum se străduia să intre într-un corset criminal.

— Ai pus vinul la rece?

Una dintre întrebările acelea inutile ale cuplului rodat şi unde mecanismul domestic şi deceniile de rutină exclud abateri sau omisiuni: ai încuiat uşa?... Ai stins lumina în baie?... Ai închis aragazul? !

Întrebarea alunecă pe lângă Gelu, preocupat să-şi aleagă o cravată. Colecţionase peste o sută şi toate de cea mai bună calitate. Se hotărî pentru o "americănească" viu multicoloră, care sărise şi ea de patruzeci de ani.

Pe atunci, pe vremea lui "Ana, Luca şi cu Dej au băgat spaima-n burgheji", speriase proletariatul (şapcă, guler deschis la cămaşă, costum pe puncte maro cu dungi) şi îţi trebuia oleacă de curaj ca s-o arborezi pe Calea Victoriei; te umfla Miliţia pentru cosmopolitism, vezi ţinută decadentă.

O schiţă de surâs alunecă pe buzele lui Gelu. Cravata i-o dăruise Hania, o poloneză diafană şi autentic blondă, fragilă ca un moţ de păpădie. Avea contract la Savoy şi după spectacol cânta la Cina. Aventura durase o vară — neuitata vară a lui '57, după care Hania plecase cu alt angajament la Leipzig.

— De ce n-aştepţi să te ajut?

Aruncă cravata pe pat şi se grăbi să apuce celălalt capăt al mesei pliante.

— Hai mai repede, că intră muştele în casă, spuse Mia atentă să nu-şi frângă unghiile lungi. Nu ştiu ce ai azi de te mocăi atâta!

Gelu desfăcu masa pe balcon, aduse două scaune şi luă în primire frapiera mică de argint, amintire de familie, întinsă de Mia din spatele perdelei. Tot ea se ocupa şi de rest — faţă de masă, paharele de cristal, scrumiera şi sfeşnicul cu o singură lumânare. Nu lipsea niciodată floarea, oricât de modestă, înfiptă într-un flacon somptuos de Arpèges, defunct şi el de peste trei decenii. Mia nu se îndurase niciodată să-l arunce, iar Gelu, deşi potrivnic înverşunat al depozitărilor inutile, o înţelegea — sticluţa avea un design superb, nu te lăsa inima s-o duci la pubelă.

— E ceva lume? se interesă Mia, trecându-şi degetul parfumat peste sprâncene, sub lobul urechilor, apoi pe podul palmei.

— Ca de obicei.

Mia îşi aruncă o privire mulţumită în oglindă. De câţiva ani, ca să nu se indispună, evita — cu excepţia momentelor când îşi pensa sprâncenele sau firele de mustaţă — să se privească la lumină foarte puternică. Fără ochelari şi în clarobscur arăta grozav. "De la o vârstă, tinerii oricum te ignoră, te aranjezi pentru cei din generaţia ta. Iar noi vedem voalat, ca prin ceaţă..."

Gelu, trăgând de manşetă ca să iasă din haină, o măsură expert. Era de aceeaşi părere, Mia se prezenta mai mult decât onorabil şi împreună continuau să alcătuiască o pereche pe care îţi făcea plăcere s-o priveşti.

— Vii?

În limbajul casei, asta însemna stop-cadru de final. Braţ la braţ, retraşi în fundul odăii, se admirau — impresie de ansamblu — în oglinda toaletei.

— Suntem doi frumoşi, decise Mia cu satisfacţie.

La Terasă, orchestra atacă o cunoscută arie de operetă.

— Hai că a început café-concertul! se sperie Mia. Nu uita

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.